http://www.europeflavours.ro/

vineri, 22 aprilie 2011

Snitele cu si fara susan :)


     Din lipsa de idei si timp, mi-am facut curaj si m-am apucat de snitelit. Avand in vedere ca tentativele mele precedente de a transforma un piept frumos de pui in snitele pufoase si gustoase au fost cam dezastruoase, mi-am zis ca de data asta "to be or not to be", ori imi ies asa cum imi plac mie ori nu mai incerc in veci. Apoi m-a apucat teama ca n-am sa mananc niciodata snitele facute de mine si m-am documentat mai de pe bookmark-urile mele , mai de prin teancul de carti si reviste de bucate, mai de pe la mame si mi-am facut eu asa o idee cam cum sa procedez.
     In primul rand am taiat  pieptul fasii pe care le-am batut frumusel pana s-au subtiat suficient cat sa nu se destrame, apoi le-am intins pe o farfurie plata si le-am pudrat cu sare si piper.
     Separat am batut spuma 4 oua peste care am adaugat 6 linguri cu varf de faina, sare si piper, si am amestecat bine, bine, cu telul, apoi am adaugat the magic secret 4 linguri de bere blonda pentru pufosenie. In alt bol am pus 100 gr de susan (mi-am inchipuit ca e suficient pentru un piept marisor, dar m-am inselat, astfel ca o jumatate din snitele au fost cu susan si cealalta jumatate fara...:P). Intr-o tigaie am incins o cantitate grozava de ulei (adica mult tare) si am procedat in felul urmator: fasia de carnita am dat-o prin compozitia de oua-faina-magic secret, apoi prin susan, apoi repede in baia de ulei incins. Astfel procedand, mi-au iesit si mie pentru prima oara snitelele, spre marea mea liniste sufleteasca, desi bucataria arata ca dupa razboi...am rezolvat-o si pe asta cu o laveta si am incropit rapid un piure de cartofi .
     Am servit snitelele traditional alaturi de piure presarat cu patrunjel si salata de sezon cu ceapa verde, ridichi si marar. Fiecare portie continea un snitel cu susan si unul fara :)).

Micutele oua rosii

     De ceva vreme, dragul meu logodnic a inceput o cura cu oua de prepelita foarte vestite pentru proprietatile lor curative. M-as fi alaturat si eu curei sale, cu mare drag, daca asta nu ar fi presupus ca bilutele astea mici si pistruiate sa fie servite natur...Dar cum dragul meu e un curajos din fire, a reusit-o si pe asta. Astfel stand treburile, ce-mi veni mie mai deunazi?, ce ar fi ca de Pastele asta sa pregatim oua rosii...de prepelita :D. Zis si facut, ne-am documentat noi cam cat trebuie fierte si ne-am pus pe treaba. Am dezinfectat si degresat oualele cu otet, le-am pus la fiert in apa clocotita 3 minute timp in care am pregatit solutia de colorant conform instructiunilor de pe ambalaj. Cu paleta de spumuit le-am transferat in lichidul sangeriu si le-am lasat in jur de 10 minute. In final le-am scos pe un ziar la uscat. Tare dragute mai sunt si bineinteles ca nu ne-a dat pace curiozitatea si am gustat un ousor fiert, rezultatul foarte bun. Gustul este foarte asemanator cu cel al unui ou de gaina, dar mai soft sa zic asa.
     Astazi au fost supuse la o mica sedinta foto in grau incoltit luminate de razele soarelui de amiaza:



miercuri, 20 aprilie 2011

Pancakes

 
     ...sau renumitele clatite americane, pe care nu am indraznit sa le incerc pana acum. Si rau am facut pentru ca sunt foarte gustoase si usor de pregatit motiv pentru care le va mai veni randul cat de curand. E genul de reteta ideala pentru mine din urmatoarele motive : ingrediente putine, dificultate si timp reduse, gust extrabun. Sunt foarte bune ca mic dejun dar si ca desert la masa principala.
     Pentru mogaldetele astea se pregateste asa: o cana maricica de faina (cca 230 gr), doua oua , 1 lingura praf de copt, o cana de lapte (cca 300 ml), un praf de sare, 5 linguri zahar si 30 gr unt. Untul se topeste la foc mic si se lasa la racit. Intr-un bol se amesteca faina ,praful de copt , zaharul si sarea, se cerne acest amestec pentru clatite mai pufoase. Se adauga laptele si untul si se amesteca bine cu un tel pana cand la suprafata compozitiei apar bule de aer , si nu mai sunt nici urma de gogoloase. Se bat cele doua oua, eu le-am separat, am batut albusul spuma dupa care am adaugat galbenusurile, am amestecat din nou foarte bine si le-am adaugat in compozitia faina-lapte amestecand incet cu telul. Inainte sa incep sa perpelesc clatitutele in tigaie am mai adaugat o lingura zahar vanilat, am zis eu asa ca ar merge :P.
     Tigaia unsa cu ulei sau nu daca e una neaderenta se pune la incalzit pe foc mediu, iar cu polonicul se formeaza clatitute. La mine era necesar o treime de polonic cu aluat pentru o bulina de clatita, iar in tigaie imi incapeau cate patru o data.


     In general am vazut ca se folosesc coacaze sau afine la aceste clatite, dar eu am vrut sa valorific cojile de portocale confiate de bucatarasul meu, pe care le-am adaugat peste bulinele formate in tigaie. Clatita este gata de intors atunci cand cand suprafata sa e plina de bule.


     Clatitutele au fost gata imediat si mancate si mai repede :P. Au iesit foarte pufoase si cu o aroma fina de portocale si bineinteles ca ne-am batut pe portia cea mai mare :)) . Iata si cateva prim-planuri:






Tarta cu urzici... in asteptarea Pastelui

     Mai sunt patru zile pana la Paste, suntem in saptamana Mare si sunt convinsa ca fiecare dintre noi se pregateste intens pentru sarbatoare, iar eu ca sa imi mai linistesc nerabdarea pana la eveniment m-am gandit sa inpartasesc reteta mea de tarta cu urzici . Nu e de post, dar poate fi daca excludem doua ingrediente.
     Ca sa recunosc, tarta de fata am facut-o in dorinta de a-mi testa forma de tarta pe care am achizitionat-o de curand la super oferta, bineinteles (pentru doi studenti ca noi, ofertele sunt oaze de fericire). Iar draguta de ea (forma de tarta), si-a facut treaba excelent.
    Reteta am facut-o as zice extrem de simplu avand in vedere ca experienta mea in ale bucatariei nu este prea mare si nu cunosc prea multe secrete senzationale. Cu toate astea, tarta a fost foarte apreciata de meseni, spre bucuria mea, desi gatisem pentru prima oara urzici.
   Am spalat bine, bine in multe ape urzicilei ( in jur de 1 kg), iar ele m-au premiat cu o mie de besicute pe maini si tot atatea mancarimi.
    Le-am pus in cam 5 litri de apa clocotita la fiert si daca abea le-am putut inghesui pe toate in oala la inceput, dupa ce le-am fiet si scurs de zeama facatoare de minuni (ceaiul de urzici) mai erau cat sa incapa intr-un castronas.Daca nu sunteti fani ai ceaiului de urzici , se pastreaza doar o cana pentru a se utiliza mai tarziu.
     In timp ce au fiert urzicile am incropit repede un aluat din o cana si jumatate de faina , un praf de sare, doua lingurite praf de copt si apa calduta cat sa iasa aluatul nelipicios, apoi l-am mai framantat putin cu o lingura de ulei si l-am bagat la frigider sa isi astepte randul.
     Intr-o tigaie incapatoare am calit in doua linguri de ulei opt catei de usturoi curatati si dati prin razatoarea mica impreuna cu o lingura de vegeta de casa (reteta am luat-o de aici), apoi am adaugat 3 linguri de faina si am amestecat (la foc mic) pana s-a omogenizat. Cand am adaugat cana cu ceai de urzici am dat tigaia de pe foc si am amestecat. La urma a venit randul urzicilor fierte, strecurate si date prin blender, pe care le-am amestecat in tigaia cu sosul pregatit dinainte si am dat din nou la foc mediu de data asta amestecand pana la legare.
    Aluatul racit l-am impartit in trei parti egale. Pe doau dintre ele le-am framantat putin impreuna si am intins o foaie marisoara cat sa cuprinda forma de tarta (care are 30 cm diametru)  si sa mai dea si pe laturi.
     In forma astfel pregatita am intins jumatate din  cantitatea de urzici. Intr-un bol am amestecat  opt linguri de branza de burduf cu un ou pana a iesit ca o crema, amestec pe care l-am intins peste urzici (pentru varianta de post se renunta la crema de branza). Apoi am intins si restul de urzici.
     Restul de aluat l-am intins cat diametrul formei si l-am asezat ca un capac peste tarta, iar pe margini am imbinat cele doua foi. La urma am presarat za'atar (o combinatie minunata de arome) si am dat la cuptorul preincalzit la foc mediu pana s-a rumenit.
     Aceasta a fost portia mea ....delicioasa...

sâmbătă, 16 aprilie 2011

A venit primavara...in sfarsit

     Tin sa precizez de la inceput ca ...este soare! In sfarsit dupa lungi asteptari, dupa "plimbari" in ploaie si frig, dupa atatea zile mohorate, astazi e primavara, astazi e soare si e cald. Parca toti suntem mai plini de viata, mai zambareti si mai comunicativi. Iar ca o cireasa pe tort, astazi este sambata, deci pentru fericitii dintre noi care nu lucreaza in weekend, ziua de azi este o zi superba cap-coada, in timp ce pentru muncitorii de weekend inclusiv, soarele de afara ii indeamna sa se gandeasca la sfarsitul programului cand vor putea petrece timp alaturi de familie (este si cazul meu :P).
    Cu privirea la vremea frumoasa de afara si cu gandul la ziua de maine, caut prin arhiva memoriei proprii pe toti cunoscutii cu nume de floare ca nu cumva in minunata zi de Florii sa uit a ura cuiva multi ani frumosi, cu sanatate si multe, multe bucurii.Apoi imi fac planul cum sa imi amenajez gradinita din balcon si ce bunatate (din peste, se intelege) sa gatesc eu pentru masa de maine, asta asa, pentru ca bucuria acestei zile frumoase m-a ambitionat sa aduc primava in inima mea, in casa mea si in mijlocul familiei. Si oricat de mare ar fi ingrijorarea fiecaruia, nu uitati sa va opriti o clipa, sa priviti frumusetea unei zile insorite si sa va puneti dorinta ca viata sa va fie la fel de frumoasa.

     O primava minunata va urez tuturor si va aduc in dar un buchetel de sezon :D


joi, 14 aprilie 2011

The final countdown, 10...9...8...

    A inceput numaratoarea inversa ...10 zile pana la Paste, pana la concediu si intalnirea in familie. Pretutindeni lumea se pregateste de sarbatoare, chiar daca vremea nu tine cu noi, febra cumparaturilor e in toi.
     Iar eu sunt mai rau decat un copil nerabdator ...greu mai trece timpul cand nu ai rabdare. Mi-e gandul doar la revederea cu cei dragi, la zilele pe care le vom petrece impreuna povestind  ce mai este nou prin vietile noastre, facand anunturi importante (iar anul acesta e randul nostru sa facem un anunt important :"> ) si bineinteles la bucatele alese pregatite cu drag de parintii nostrii. Si daca veni vorba de bucate, deja nerabdarea creste si am si motive, doar nu in fiecare zi te bucuri de aperitivele apetisante , de curcanul umplut, de fenomenala dovideala (prajitura casei), de tortul de ciocolata si cate si mai cate...
     Nu stiu care va fi meniul anul acesta (fiecare an cu surpriza lui), insa stiu de pe acum ca va fi unul delicios si mai stiu care a fost cel de anul trecut (pe scurt):

Aperitive home-made (am facut repede o poza cat inca mai erau pe platou :P)

Curcan umplut cu hribi, galbiori si pui de morcovi

Delicioasa dovideala... imediat dupa ce am facut poza, farfuria era goala :))

Pentru iubitorii de ciocolata: cel mai bun tort ever

Casa parinteasca mereu plina de frumuseti

      Deci inca zece zile ...oare ce ne pregatesc bun parintii anul acesta?...hmmm, nerabdarea asta. Promit sa vin cu poze, pana atunci , spor la pregatirile de Paste! :)

miercuri, 13 aprilie 2011

Cafeaua noastra, cea din toate diminetile

     E miercuri, e dimineata si ploua...sa mai adaug ca e in treisprezece?...Oricate am auzit despre acest "fatidic" numar, tot nu am reusit sa cred ca e aducator de ghinion si ceasuri rele. Probabil ca exista o intreaga teorie demonstrativa, dar eu am invatat sa apreciez ghinionul ca fiind un rau necesar, unul aducator de intelepciune pentru cei care invata din greseli. Si nu de putine ori, in anumite momente din viata, un ghinion m-a protejat de alte rele mai mari.
     Dar e dimineata si... ploua si e inca frig, iar eu sunt deja la a doua cafea, iar pentru ca veni vorba si vreau sa ma bucur de dimineata asta ploioasa, iau ceasca de cafea si o lipesc de obraz ca sa ii simt mai bine caldura si ma las in vraja aromei sale divine si deja ziua nu-mi mai pare mohorata, iar munca nu-mi mai pare un chin ci un prilej de a da ce e mai bun din mine in activitatile cotidiene banale si aparent nesemnificative.
     Deci e suficient o cafea (sau doua in cazul meu) fierbinte si aromata alaturi de o atitudine pozitiva pentru ca o dimineata friguroasa si intunecata sa devina o zi frumoasa. Iar daca nu sunt destul de convingatoare atunci va provoc simtul vizual.  

Good morning everyone!



marți, 12 aprilie 2011

Amintirea unui... fluture :)

       Ok, ok , recunosc...mi-e gandul doar la zilele calduroase care, spre disperarea mea, nu vor sa mai vina pe meleagurile noastre...si da, e frig si mohorat afara si ploua cu picaturi reci izbandu-se in geam, iar eu incerc sa inseninez ziua cu amintirea draga a unul...fluture.                                                                            Intr-una din zilele alea pe care le astept cu atata nerabdare (si nu cred ca sunt singura ), ne-am hotarat noi sa hoinarim si sa ne bucuram de natura si pe buna dreptate, nu se putea rata o zi asa superba..."Nu stiu altii cum sunt", dar eu ma incarc cu o energie fantastica in mijlocul naturii , ma simt ca renascuta si parca sunt alt om. Si ne-am pornit la drum, nu per pedes (desi mi-ar fi placut), ci cu masinutele din dotare, ceea ce a scurtat cu mult timpul pana la destinatie (incerta de alfel, pentru ca ne-am hotarat din mers unde sa oprim). Peisajul surprins in timpul drumului s-ar descrie cam asa : copaci in diverse nuante de verde brazdati de razele soarelui, un drum de munte incadrat pe de o parte de un izvor cu apa limpede ce sculpta miestos pietrisul sub care trecea si pe cealalta parte de o pajiste ingradita in care isi odihea soarele razele pline de lumina... ce mai, un adevarat colt de rai...                                                                                            Am poposit intr-un loc simplu si frumos amenajat de padurarul zonei (o banca si o masa din scanduri masive de fag), unde am stat si ne-am umplut plamanii cu aer curat si dupa o mica pauza de admirat am plecat in cautare de crengi uscate pentru deja traditionalii nostri cartofi la disc... hmmm... yammy (deja salivez)...                                               In timp ce trebaluiam noi asa plini de veseslie, ce sa vezi? un mic vizitator ne onoreaza cu prezenta. Energic si dragalas, un fluturas tare lipicios ne tot dadea tarcoale. Prezenta acestei vietati de maxim 3 cm a facut ca frumusetea momentului sa fie desavarsita. Dar destul cu vorba, imaginile vorbesc de la sine...       
                                         
     Drumul prin Paradis ... in autohtona Dacie

     In stanga raul cristalin...

     ...in dreapta pajistea scaldata in razele soarelui...

    De cum am ajuns m-am dus sa beau apa de izvor... desculta :)

     Cu spor, crengile au fost adunate numaidecat...

     Barbatii sunt cei mai buni bucatari, cartofii nostri erau pe maini bune...

        Vizita personajului principal ...fluturasul cel dragalas

                ...si lipicios

      ...foarte lipicios...

    ... cel mai lipicios...

    Iar in final pranzul mult asteptat...cei mai deliciosi cartofi din lume, garantat.

luni, 11 aprilie 2011

Just dreaming...

...la zile insorite, cu soare dulce si blanda adiere a vantului, asa cum ar trebui sa fie o draguta zi de aprilie.Dar nu, iarna nu vrea sa ne dea pace. Cateva zile insorite ne-au pacalit ca e timpul sa ne bucuram de primavara si au inceput plantutele timid sa dea cate o frunzulita colorata in verde crud, flori mici si multe au inceput sa umple pomii dezgoliti si uite asa toata natura se bucura de trecerea iernii, cand, ce sa vezi? nori mari si fumurii s-au ingramadit in mare graba intunecand tot cerul si apoi suvoi de ninsoare deasa a inceput sa cada fara mila peste pamantul abea dezmortit.
   Si uite asa, am inceput eu nitel dezamagita, sa visez la zilele de aprilie din ani trecuti, cand mergeam la cules de branduse (prima o prindeam mereu in par) si ma tolaneam in iarba lasand soarele sa ma mangaie cu razele sale. Greu ne mai dadeam dusi, doar spre seara reusea foamea sa ne goneasca acasa. Odata ajunsi ne inveseleam masa cu buchetelul movaliu si ne savuram cina cu un apetit fantastic ce numai aerul curat ti-l poate da.

      In cautare de branduse...


     Intre timp ne mai odihneam pe o bucata de muschi, langa un pui de brad  :)

    Brandusele...

     Bonus, liliac salbatic cu a sa aroma adorabila

      Apoi suierul vantului de la fereastra m-a trezit din dulcea mea visare aducandu-mi aminte ca, desi e primavara , iarna nu ne-a parasit si are de gand sa ne mai "onoreze" cu prezenta...

duminică, 10 aprilie 2011

Am revenit :D...Pentru inceput...noi doi

      E primavara... desi ne apropiem de jumatatea anotimpului, ea, scumpa de ea , timida ca si mine, mai face un pas si inca unul, sperand totusi sa nu o certam prea tare ca a intarziat atat si ca inca nu ne-am hotarat daca sa imbracam hainutele noi, viu colorate si datatoare de bune dispozitii sau sa mai pastram inca obositoarele tinute de iarna de care ne-am saturat pana peste cap. Dar e primavara, de o luna si 10 zile, si asa cum natura renaste sub caldura blanda a soarelui, tot asa am ales si eu sa incep cu amintirea draga a primei noastre plimbari...Vantul ne inrosea obrajii (de fapt erau emotiile de neuitat  a primelor clipe...) si incerca zadarnic sa se faca simtit sufland fara mila, dar fara rezultat pentru ca in sufletele noastre era ...primavara.

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...