Ciorba de miel

     Afara ploua si ploua si ploua de doua zile, dupa o saptamana caniculara in care multi dintre noi ne-am tras picioarele, bratele si nasul in bronz (unii si-au facut chiar un permanent sub forma de tricou). Acum ne ascundem podoabele dobandite, ghemuiti in garderoba de inceput de toamna pe care o stranseseram resemnati ca o vom mai folosi prin septembrie. Desi nu obisnuieste sa ne viziteze in afara programului, septembrie e zilele astea pe la noi si ne-a adus in dar cateva ganduri despre ploaie :
     "Ploaia e un dar pentru cei care stiu sa il pretuiasca, pentru cei care stiu sa ii zambeasca si sa-l primeasca cu bratele deschise. Ploaia e viata daruita picatura cu picatura. Si chiar daca e incununata cu nori si vand, ploaia este vestitorul zilelor insorite si al recoltelor imbelsugate. Zilele ploioase sunt si zilele cuptoarelor pline de bunatati si al meselor cu desert inclus. Iar daca nu ati observat pana acum, ploaia e simbolul copilariei, cand invatam sa numaram picaturile ce se intind serpuit pe geam, sa sarim in fiecare balta si sa primim prajiturele in bucataria calduroasa."
    Iar pe vremea asta tare bine mai merge o ciorba fierbinte, fie ea si de miel (parerea mea :) ). La noi a mers atat de bine ca am mancat la ea pana am terminat-o fara pofte de alte feluri sau deserturi. Ea ne-a fost pentru doua zile si felul principal si secundar si desert si am mai fi mancat din ea daca mai era :)). Dar sa nu mai lungim vorba si sa o povestim :
     Ingrediente : 

•  300 g carne de miel (de la 500 g de costita de miel)
• 1 ceapa mare
• 1 morcov
• 1/2 cana orez lung (sau de care aveti)
• 3 - 4 cartofi potriviti
• 400 g smantana
• 2 - 3 linguri ulei
• 1 lingura vegeta (legume uscate)
• 1 lingurita ierburi provence
• 1 lingurita cimbru
• 1 legatura patrunjel tocat marunt
• zeama de lamaie
• sare, piper

     Costitele se pun la fiert in apa cu sare. In decurs de o ora le-am schimbat apa de 3 ori. Cand sunt gata se scurg iar cand s-au racit suficient se separa carnea de oase, apoi se taie carnea in cubulete mici. Se toaca ceapa.

     Intr-o oala incapatoare incingem cele 3 linguri de ulei peste care adaugam ceapa si vegeta sau legume uscate si lasam sa se patrunda la foc foarte mic.

 

     Peste ceapa adaugam carnea, amestecam bine si mai lasam 2 minute.

    Intre timp taiam morcovul si cartofii cuburi si ii adaugam in oala.

     Adaugam 2 litri de apa (sau mai mult daca vreti ciorba mai "lunga"). Marim focul si lasam asa pana incepe sa clocoteasca, apoi lasam focul la un nivel mediu. Separat punem orezul la fiert in multa apa cu o lingura de sare. Cand e gata, scurgem apa si il adaugam in ciorba.
     La final, cand legumele sunt fierte amestecam separat un polonic de ciorba cu smantana pe care o adaugam incet in oala amestecand mereu. Acrim ciorba dupa gust cu zeama de lamaie. Condimentam cu ierburi provence, cimbru, sare si piper. Dupa ce am inchis focul presaram patrunjelul si acoperim cu un capac pentru minim 5 minute (minutele magice ;) ).

   
      Noi am servit ciorbita fierbinte cu paine de secara :) Pofta buna si nu va intristati din cauza ploii :>.

Cea mai simpla reteta de parfait (de banane)

      

      Autorul acestui deliciu simplu si rapid de preparat (daca nu luam in calcul timpul cat trebuie sa stea la congelator) este Pofticiosul, care gateste mai des decat reusesc eu sa dau de inteles aici pe blog. Cu desertul de fata ne-am delectat intr-o seara cu prietenii dupa 4 tavi de pizza proaspat scoase din cuptor

si un platou cu   paneuri (piept de pui, dovlegei, cascaval) :

Intre timp m-am specializat in paneuri :)

     Aici era doar portia pentru o persoana :P.

     Pe scur t: a fost un adevarat festin intre prieteni. Ador astfel de seri si mai ador si tot ce este dulce si facut de Pofticiosul :). Pentru acest parfait de banane, dragul meu pofticios, a folosit :

• 5 banane
• 500 g frisca lichida indulcita (daca nu folositi indulcita puneti zahar dupa gust)
• 2 pliculete zahar vanilat
• 1 lingura fulgi de nuca de cocos

    Toate ingredientele se pun in blender si se mixeaza pana se omogenizeaza ca o crema. Apoi se varsa intr-un recipient din plastic (caserola) si se lasa la congelator minim 4 ore (sau peste noapte). Noi nu am avut atata rabdare asa ca ne-am infipt in parfait dupa numai doua ore :))...eram pusi pe devorat :D.

     Daca tot aveam un ciorchine de doua kilograme de cirese achizitionat in acea dimineata din piata (la super pretul de 4 lei), am servit parfaitul cu cirese proaspete (si frunze de lamaita) si tare bun a mai fost :).

    Si daca nu ma credeti, va invit la noi, la o seara intre prieteni  ca sa va lamuriti. Deci, cine vine la Iasi?

Dulceata de nuci

   

      De-ar vedea mama acest post cu siguranta ar pune numaidecat mana pe telefon si m-ar felicita gen "Draga mamei..." si m-ar ruga sa pastrez putin si pentru ea sa isi dea verdictul (de fapt ca sa ma creada pe cuvant). Deci...da, eu care nu am facut niciodata dulceata de nici un fel pentru ca mi se parea o chestiune extrem de greu de realizat si demna doar de doamne iscusite care au la activ sute de borcane de dulceata, mi-am facut curaj si am zis ca trebuie sa o incerc si pe asta. Asa ca am achizitionat 100 nuci mici si verzi, am rasfoit carti si reviste de bucate, am sucit internetul pe toate partile, am suna in stanga si in dreapta si in final am ajuns sa imi fac o idee. Ingredientele necesare sunt foarte putine :

• 100 nuci verzi
• 500 g zahar
• 2 pliculete zahar vanilat
• 1 lamaie
• 1 baton scortisoara
• 6 cani apa

     Toata partea grea e asteptatul, mda...Desi citisem clar in mai multe variante de retete ca e necesar ca nucile curatate sa stea cel putin 24 de ore in apa rece, am sunat-o si pe mama-soacra ca sa imi confirme (de fapt eu cautam o varinata in care sa nu dureze atat, dar nu..).

      Asa ca am pregatit un vas cu apa rece (si cuburi de gheata asa ca sa fiu eu sigura ca iese treaba buna) si zeama de la jumatate de lamaie, apoi mi-am tras manusile galbene (de care am fost dezamagita, mi-am patat degetele cu tot cu ele, mai bine apelam la o pereche de manusi medicinale) si m-am apucat sa curat nucile de toata coaja verde, adica cam 4 milimetri de coaja la fiecare nuca, pana la partea alba. Dupa aproximativ un ceas, din toata treaba mea a rezultat 2/3 coji si 1/3 nuci curatate.

     Am bagat bolul cu nuci la frigider si l-am lasat acolo 2 zile timp in care am schimbat apa o data la 12 ore (aproximativ). De fiecare data am stors si zeama de lamaie in apa.
     ...

     Dupa 48 de ore am scos nucile din frigider, am scurs apa si le-am oparit de 3 ori cate 2-3 minute, schimband mereu apa.

     Apoi am pus la fiert nucile impreuna cu 6 cani de apa si cand acestea au devenit moi (in aproximativ 30 de minute) am adaugat zaharul, batonul de scortisoara si zaharul vanilat.

     Dulceata e gata cand picurand sirop intr-o cana cu apa rece, picatura ramane intreaga. Pofticiosul si-a bagat si el nasul la final si a mai adaugat 3 lingurite de coaja rasa de lamaie pastrata la frigider cu zahar si nu a facut rau deloc, gustul final a fost mai aromat si mai fin. Inainte sa torn dulceata fierbinte in borcane sterilizate, am aruncat batonul de scortisoara.

 
      A rezultat un borcan de 800 si unul de 400 plini cu dulceata super buna :).

     Gata, am prins curaj, trebuie sa incerc si o dulceata de visine (preferata mea). Daca o sa-mi iasa o sa stiti si voi :).

Briose cu cirese si ciocolata

     De o saptamana visez la briosele astea,dar nu am indraznit sa ma apropii de cuptor (din motive obiective), dar pentru ca temperaturile au coborat formidabil in ultimile 24 de ore, visul meu s-a materializat sub forma acestor briose absolut delicioase si foooarte fiiiine. Si pentru ca le-am savurat si mi-au placut foarte mult nu ma pot abtine sa nu va impartasesc cum le-am produs. In primul rand, pentru 12 briose, este nevoie de :

• 2 oua
• 100 ml lapte
• 200 g faina
• 1 lingura esenta de vanilie sau un plic zahar vanilat (eu am pus de amandoua)
• 300 g cirese fara samburi (ale mele au fost si rosii si galbene)
• 80 g ciocolata (eu am folosit ciocolata cu crema de cirese )
• 4 linguri de zahar
• 1 lingurita praf de copt

       Pentru ornat (optional) :

• zahar pudra
• toping de caramel
• cirese 
• frunzulite de lamaita

     In primul rand am scos samburii din cirese:

     Ciocolata am taiat-o in cuburi mici si am lasat-o la congelator.Cele doua oua le-am amestecat cu laptele,apoi am adaugat zaharul, praful de copt, esenta de vanilie, faina si zaharul vanilat. Toate acestea trebuie amestecate foarte bine cu un tel sau mixer pana dispar toate cocoloasele si este fina. Compozitia este putin mai groasa decat aluatul pentru clatite.
     Se incinge cuptorul la foc mic. Se aseaza foitele speciale intr-o tava de briose, sau se unge tava cu unt si se pudreaza uniform cu faina, altfel briosele se vor prinde. In interiorul fiecarei foite se aseaza cate 4-5 bobite de cirese si 3-4 cubulete de ciocolata (pe care le scoatem de la congelator).

     Apoi se toarna cate 3-4 linguri de compozitie peste fiecare (eu am folosit lingura speciala pentru inghetata), pana ajunge aproape de buza foitei de briosa.

     Se baga tava la cuptor pentru aproximativ 20 de minute (in functie de cuptor), pana cand trec de testul scobitorii. Apoi se scot pe platou si se orneaza dupa preferinta. Eu am picurat cate putin toping de caramel si am pudrat cu zahar pudra, apoi le-am ornat cu cirese si frunzulite de lamaita.

       Nu-i asa ca merg bine pe vreme asta ploioasa? La noi au mers inca prea bine :). Pofta buna !

Frigarui de porc cu legume

      O frigaruie intr-o zi de vara, alaturi de prieteni, este egala cu perfectiunea. Si unde mai pui ca sunt atatea puncte forte de partea ei. Este un preparat extrem de usor de facut, in nenumarate variante si preferinte, cu sau fara carne, cu foc sau fara foc, dulce sau sarata, etc. Sunt foarte amuzante mai ales cand ai masa plina de prieteni. Merg excelent la un gratar sau picnic, dar sunt delicioase si preparate in casa. Iar vara sunt vedete, desi nici in zilele friguroase nu sunt de lepadat. Despre exemplarele de fata marturisesc ca au fost nemaipomenite, insa un rol important l-a avut sosul preparat special, care le-a dat o savoare deosebita.

      Ingrediente (pentru 14 frigarui ):

• 400 g carne de porc
• 1 rosie mare (sau doua potrivite)
• 2 ardei grasi
• 1 ceapa mare (sau doua potrivite)
• sare, piper

      Pentru sos :

• 1 ardei gras
• 300 ml pasta de rosii
• 3 lingurite zahar
• 1 lingurita oregano
• 100 ml bere blonda
• 1 lingurita verdeturi provence
• sare, piper
• usturoi de taiat (pentru decor, optional)

      Carnea am lasat-o in mirodenii (cimbru, usturoi, sare, piper, boia) cu o zi inainte, insa nu e musai, se poate si fara. Rosia, ardeii si ceapa se curata si se taie in cuburi mari, cam de 2 cm. Carnea se taie in acelas mod. Se insira pe bete speciale alternand legumele cu carnea, astfel incat sa ramana spatiu la capete pentru o manevrare mai usoara. Se preasara sare si piper si se lasa 30 de minute la rece.

     Intre timp se pregateste sosul. Daca au ramas legume neinsirate se toaca marunt impreuna cu ardeiul gras. In tigaie se calesc legumele cu o lingura de ulei apoi se adauga zaharul.Cand zaharul s-a topit complet  se dauga berea si pasta de rosii. Se amesteca bine (la foc mediu) pana incepe sa clocoteasca, iar la final se presara mirodeniile : oregano, verdeturi provence, sare si piper dupa gust. Se mai lasa 5 minute la foc mic amestecandu-se din cand in cand, apoi se da deoparte la racit.
     Frigaruile se scot de la rece si se frig pe gratarul de la cuptor sau pe tigaia grill (eu am ales tigaia). Pentru un plus de savoare, se unge tigaia grill cu un patratel de slaninuta inainte de a aseza frigaruile in ea. Mie mi-au incaput cate 5 la o tura. Se lasa cate 5-6 minute pe fiecare parte. Sunt gata cand carnea este frageda si rumenita.

      Noua, cele 30 de minute cat ne-a luat pana s-au fript toate frigaruile, ni s-au parut cele mai lungi, dar s-a meritat pe deplin. Le-am servit alaturi de sosul aromat si decorate cu firisoare de usturoi verde.

      Marturisesc ca in putine preparate am mai regasit atatea gusturi si arome. Merita incercat, iar eu cu siguranta am sa il repet cat de curand. Sa aveti pofta :)

Paste integrale cu piept de pui la sfarsit de sesiune :)

 
     
      Ieri, cea mai lunga zi din an a fost si cea mai frumoasa, draga de ea :X. Pai cum altfel? Dupa ce am fost nevoiti sa ne trezim  cu noaptea in cap pentru a ne prezenta la cel din urma examen, ne-am indreptat clantanind din dinti si din toate incheieturile, de parca mai aveam putin si ne imprastiam, spre sala de tortura unde cu inima in gat a trebuit sa ne dam foc la creiere si sa scoatem de-o nota de trecere la The Mighty Exam. Dupa cele mai extenuante 60 de minute din viata noastra am plecat cu coada intre picioare si cu un minim de speranta in suflet spre casa. Cam dupa ora 13 am verificat, asa din curiozitate, si am aflat cu stupoare ca....am promovaaaaaat !!! Asa ca la drept vorbind am considerat ziua de ieri cea mai lunga si mai fericita din an :D. Si ne-am apucat de topait prin toata casa, de dat telefoane in stanga si in dreapta pentru a anunta vestea cea mare, ne-am felicitat, ne-am luat in brate, ne-am ciufulit in varful capului si zau ca nu aveam stare :)). In final ne-am calmat cumva si ne-am gandit serios ca e cazul sa se lase cu party in weekend. Ce spuneti, veniti? :D
   De mancat uitasem cu totul, noroc ca stomacelele si-au facut datoria si ne-au anuntat disperate spre seara ca e musai sa ne hranim daca vrem sa mai traim pana sambata :)). Dar cum nu mai era mult pana sa lesinam de foame, am apelat la solutia de maxima urgenta...paste. A urmat o ora de invartit prin bucatarie pana a fost gata cina : paste integrale (nu le-am ales intentionat, mi-au cazut in mana, dar au fost extrem de bune) cu piept de pui.
    Igrediente:

• 300 g paste scurte (integrale optional, eu am folosit orecchiette)
• o jumatate piept de pui
• 400 ml smantana
• 300 g cascaval
• 1 lingurita vegeta
• 4 linguri ulei de masline
• 2 rosii
• 4 catei usturoi
• 1 lingurita busuioc
• sare si piper

    Pastele le-am fiert in apa cu sare (pastele integrale fierb mai greu decat cele normale), pieptul de pui l-am fiert tot in acelasi mod. Pastele au fiert mai mult decat pieptul, drept pentru care ni s-au cam lungit urechile, dar a compensat prin gust. Cand in final au fost gata, le-am scurs si clatit cu apa rece.

    Pieptul de pui, dupa ce a fost gata fiert si racit putin, l-am sfasiat la propriu in fasii cat mai mici. Procedeul dureaza mai mult decat daca l-as fi taiat, dar astfel fibrele raman intregi si au o savoare deosebita.

     Cuptorul l-am incins la o putere marisoara si separat am ras cascavalul pe care l-am amestecat cu smantana, vegeta, busuiocul, sare si piper dupa gust. Usturoiul l-am tocat marunt si l-am adaugat in amestecul de samantana.

     Am uns o tava rotunda cu putin ulei, iar separat am amestecat pastele cu uleiul de masline, putina sare si fasiutele de piept de pui.

     Apoi le-am intins uniforma in tava pregatita. Peste am turnat amestecul de smantana-cascaval. Rosiile le-am taiat felii si le-am asezat deasupra. In final am lasat tava la cuptor aproape jumatate de ceas, dupa care pastele au fost numai bune de servit, mai ales la ce foame aveam :)).

   
      Aparatul foto a facut figuri, spre disperarea mea, dar si asa nu m-am putut abtine sa nu va impartasesc aceasta reteta delicioasa si mai ales bucuria ca am terminat cu bine si acest an universitar :D.

Pofta buna !

Bruschetti

     In zilele calduroase de vara imi aduc aminte cu drag perioada liceului cand asteptam nerabdatoare sa inceapa vacanta, pentru ca in prima ora a zilei de 16 iunie (nici o zi mai tarziu) sa iau acceleratul Iasi-Mangalia, impreuna cu alte cateva colege, sa chicotim toata noaptea comentand turistii care se indreptau spre mare, iar undeva pe la sapte dimineata sa aterizam in gara la Eforie, cocosate de bagajele imense, pregatite cu o saptamana inainte, cautand pe nenea taximetristul pe care il cunosteam din verile trecute si care nu ne fura niciodata la bani. Iar cand il gaseam, ii umpleam portbagajul pe care apoi saracul se chinuia sa il inchida, ii invadam masina, apoi ne ducea pana la Hotel Astoria, unde urma sa ne petrecem urmatoarele trei luni (adica toata vacanta), pe post de ospatarite, cu camasute mereu impecabile si calcate la dunga, cu fustite negre si cele mai comode sandalute (pe care le achizitionaseram cu mult timp in urma, pe cand aveam timp sa cutreieram si sa tot probam la ele). Tare imi mai e dor de perioada aceea... Prima zi, dupa ce ne cazam, o petreceam balacindu-ne si prajindu-ne la soare inmuiate in fel de fel de lotiuni. Si era acolo la restaurantul hotelului Nenea Nicu, bucatarul sef care tare ma mai avea la inima, iar cand venea ora mesei imi dadea numai bunatati, chiar daca nu erau in meniul pentru personal.  De la el am mancat primele bruschetti, pe care tare bune le mai facea...
     Si uite asa mi s-a facut mie o pofta de bruschetti asa ca pe timpuri. Am stat si am rasfoit prin memorie sa imi aduc aminte cum le facea Nenea Nicu. Apoi le-am executat si le-am infulecat imi amintirea acelor vremuri, asa ca sa imi mai treaca dorul. Nu sunt deloc greu de facut, dar tare mai sunt bune...
     Ingrediente :

• 1 bagheta
• 4 rosii
• 3 catei usturoi
• 4 linguri ulei de masline
• busuioc proaspat
• 1 lingurita oregano
• sare, piper

      Se incinge cuptorul la foc mediu. Bagheta se taie in felii groase de 2 cm (aproximativ). Fiecare felie se unge cu ulei de masline si apoi se freaca cu o jumatate de catel de usturoi. 

     Se aseaza feliile intr-o tava fara adaos de grasime si se lasa la cuptor pana se rumenesc (cam 10 minute).

     Intre timp se taie rosiile cubulete si se amesteca cu usturoiul si busuiocul tocate marunt. Peste rosii se presara oregano, sare si piper dupa gust apoi se stropesc cu ulei de masline. Cand feliile sunt frumos rumenite, se scot din cuptor. Peste fiecare felie incap cam 2 linguri din amestecul de rosii. Se orneaza cu frunzulite de busuioc si se servesc dupa ce se racoresc putin. Sunt fenomenal de gustoase si sunt gata in 20 de minute :).

Pofta buna !

Pofticiosul in bucatarie

      Update de ultima ora : Sesiunea se va incheia peste exact doua examene, iar cele la care am participat deja, sunt promovate :D.
      Desi deja ne vine sa invitam toti prietenii si sa dam startul unei petreceri, ne abtinem cumintei pana cand vom finaliza (cu bine) toata sesiunea. Si cum am doua zile de ragaz pana la urmatorul examen, ma gandeam sa va arat de ce este Pofticiosul in stare cand eu nu gatesc :). Dar inainte de toate trebuie sa va descriu stilul lui de a gati. Daca eu stau si caut si rasfoiesc pana ma hotarasc pe o anumita reteta pe care o execut cu foarte putine modificari (asta daca sunt nevoita), la el treaba e cu totul altfel. Cand se apuca Pofticiosul de gatit nu are nici cea mai mica idee ce o sa iasa, se apuca sa caute prin camara, prin dulap, prin frigider, alege una alta, se apuca de fiert, de taiat, de prajit (de dat foc la casa, cateodata), pe parcurs ii mai vine cate o idee, doua, trei; apoi le combina intr-un mod cu totul si cu totul neinteles de mine, iar rezultatul final este, cum sa explic, extrem de yammy-yammy :). Iar acum sa va povestesc cum sta treaba cu aceasta minunatie la cuptor:

      Intr-una din zilele trecute, se facea ca eu trebuia sa invat, iar Pofticiosului ii era atat de foame incat se apuca de pregatit ceva. Cum nu era la curent cu ultimile stiri legate de ce mai avem prin casa s-a apucat de cautat si a gasit cam asa :

• 300 g carne tocata (vita si porc)
• doua plicuri orez lung
• 200 g ciuperci de padure (congelate)
• 200 g cas sarat
• 1 cana pasta rosii
• 3 linguri legume uscate
• 4 catei usturoi
• patrunjel si busuioc (proaspete)
• sare, piper, verdeturi provence

     Si de cum aduna toate ingredientele magice, porunci mainilor fermecate sa creeze cel mai gustos pranz din lume. Iar acestea numai decat ii ascultara porunca (ele asculta doar de vocea lui, eu in zadar ma chinui :P) si pusera orezul intr-un litru de apa cu sare la fiert, taiara ciupercile fasiute si le calira in doua linguri de ulei,

tocara cateii de usturoi marunt,

    

  pe care ii calira impreuna cu carnea tocata, legumele deshidratate, piperul, sarea si ierburile provence dupa gustul stapanului lor,

  
 apoi incinsesera cuptorul la foc mediu. Forma de tarte a domnitei sala, a uns-o Pofticiosul cu o lingura de ulei. Orezul fiert si scurs l-a nivelat ca prim strat in tava, peste care a presarat pasta de rosii.

     Pe urma a adugat carnea tocata.

    Mainile fermecate lucrau cu spor  si dibacie, iar in scurt timp a fost intins uniform si al doilea strat. Peste toate aceste bunatati au fost adaugate ciupercile, culese din inima padurilor.

    Tava a fost acoperita cu miraculoasa folie de aluminiu si data la cuptor pentru jumatate de ceas. Intre timp mainile fermecate au taiat casul in cubulete.

    Dupa acest timp, tava a fost scoasa si descoperita. Peste minunatiile frumos mirositoare din tava s-au presarat cubuletele de cas si verdeturile (patrunjel si busuioc) tocate marunt. Tava a mai fost lasata fix 10 minute in cuptor timp in care s-a asteptat pe langa cu emotii ( si stomace goale). Apoi tava a fost scoasa ...

     Ce spuneti, a fost buna? Din cate au ajuns la urechile mele, am auzit ca cei doi flamanzi s-au ospatat pe cinste pana nu s-au mai putut misca de cele burti mari pe care le facusera. 
      In final va incredintez o mare taina pe care am auzit-o de la insusi Pofticiosul in persoana, mainile fermecate asculta porunca stapanului doar atunci cand stomacul acestuia este gol sub nivelul permis de legea in vigoare. :)).
      Astea fiind spuse va las si cateva amintiri de la acel ospat magic :)