Pofticiosul in bucatarie

      Update de ultima ora : Sesiunea se va incheia peste exact doua examene, iar cele la care am participat deja, sunt promovate :D.
      Desi deja ne vine sa invitam toti prietenii si sa dam startul unei petreceri, ne abtinem cumintei pana cand vom finaliza (cu bine) toata sesiunea. Si cum am doua zile de ragaz pana la urmatorul examen, ma gandeam sa va arat de ce este Pofticiosul in stare cand eu nu gatesc :). Dar inainte de toate trebuie sa va descriu stilul lui de a gati. Daca eu stau si caut si rasfoiesc pana ma hotarasc pe o anumita reteta pe care o execut cu foarte putine modificari (asta daca sunt nevoita), la el treaba e cu totul altfel. Cand se apuca Pofticiosul de gatit nu are nici cea mai mica idee ce o sa iasa, se apuca sa caute prin camara, prin dulap, prin frigider, alege una alta, se apuca de fiert, de taiat, de prajit (de dat foc la casa, cateodata), pe parcurs ii mai vine cate o idee, doua, trei; apoi le combina intr-un mod cu totul si cu totul neinteles de mine, iar rezultatul final este, cum sa explic, extrem de yammy-yammy :). Iar acum sa va povestesc cum sta treaba cu aceasta minunatie la cuptor:

      Intr-una din zilele trecute, se facea ca eu trebuia sa invat, iar Pofticiosului ii era atat de foame incat se apuca de pregatit ceva. Cum nu era la curent cu ultimile stiri legate de ce mai avem prin casa s-a apucat de cautat si a gasit cam asa :

• 300 g carne tocata (vita si porc)
• doua plicuri orez lung
• 200 g ciuperci de padure (congelate)
• 200 g cas sarat
• 1 cana pasta rosii
• 3 linguri legume uscate
• 4 catei usturoi
• patrunjel si busuioc (proaspete)
• sare, piper, verdeturi provence

     Si de cum aduna toate ingredientele magice, porunci mainilor fermecate sa creeze cel mai gustos pranz din lume. Iar acestea numai decat ii ascultara porunca (ele asculta doar de vocea lui, eu in zadar ma chinui :P) si pusera orezul intr-un litru de apa cu sare la fiert, taiara ciupercile fasiute si le calira in doua linguri de ulei,

tocara cateii de usturoi marunt,

    

  pe care ii calira impreuna cu carnea tocata, legumele deshidratate, piperul, sarea si ierburile provence dupa gustul stapanului lor,

  
 apoi incinsesera cuptorul la foc mediu. Forma de tarte a domnitei sala, a uns-o Pofticiosul cu o lingura de ulei. Orezul fiert si scurs l-a nivelat ca prim strat in tava, peste care a presarat pasta de rosii.

     Pe urma a adugat carnea tocata.

    Mainile fermecate lucrau cu spor  si dibacie, iar in scurt timp a fost intins uniform si al doilea strat. Peste toate aceste bunatati au fost adaugate ciupercile, culese din inima padurilor.

    Tava a fost acoperita cu miraculoasa folie de aluminiu si data la cuptor pentru jumatate de ceas. Intre timp mainile fermecate au taiat casul in cubulete.

    Dupa acest timp, tava a fost scoasa si descoperita. Peste minunatiile frumos mirositoare din tava s-au presarat cubuletele de cas si verdeturile (patrunjel si busuioc) tocate marunt. Tava a mai fost lasata fix 10 minute in cuptor timp in care s-a asteptat pe langa cu emotii ( si stomace goale). Apoi tava a fost scoasa ...

     Ce spuneti, a fost buna? Din cate au ajuns la urechile mele, am auzit ca cei doi flamanzi s-au ospatat pe cinste pana nu s-au mai putut misca de cele burti mari pe care le facusera. 
      In final va incredintez o mare taina pe care am auzit-o de la insusi Pofticiosul in persoana, mainile fermecate asculta porunca stapanului doar atunci cand stomacul acestuia este gol sub nivelul permis de legea in vigoare. :)).
      Astea fiind spuse va las si cateva amintiri de la acel ospat magic :)