http://www.europeflavours.ro/

vineri, 29 iulie 2011

Pancakes cu fructe de padure




     Vin fuguta, fuguta sa postez si eu macar o reteta saptamana aceasta, pentru ca, spre rusinea mea, am cam chiulit de cateva zile. Si daca astazi e frumoasa zi de vineri (care pentru unii dintre noi, se pregateste de gratar :D), 29 iulie, profit cat mai pot si o rog pe draga de Flory sa ma mai primeasca (asa pe fuga) cu inca o reteta pentru Provocarea "Dulce Romanie", a lunii in curs. Deci sa va povestesc cum am ales sa prepar o cana de fructe de padure, ultimile pe care le-am mai gasit in acest sezon si care nu mai aveau aspectul tocmai comercial, dar in schimb au fost foarte aromate si gustoase. Am adunat de prin bucatarie, urmatoarele ...
  • 1 cana fructe de padure
  • 1 cana faina
  • 2 oua
  • 1 lingura praf de copt
  • 1 cana lapte
  • un praf de sare
  • 30 g unt
  • 5 linguri zahar
  • un plic zahar vanilat
  • 200 g frisca lichida (optional)
... si am inceput cu fructele de padure pe care le-am blenduit pana au devenit pasta. Untul l-am topit pe foc mic si l-am lasat sa se raceasca. Separat am cernut faina si am amestecat-o cu zaharul, sarea si praful de copt. Dupa ce s-a racit am turnat untul peste faina, apoi laptele si am amestecat cu miraculosul tel in forma de para ce nu iarta nici un cocolos si omogenizeaza amestecul ca la carte. Am batut oulele foarte bine si le-am adaugat in compozitie. Am incorporta si zaharul vanilat si fructele de padure facute pasta.
    Se incinge o tigaie unsa cu un strop de ulei pe foc mediu si cu ajutorul polonicului am perpelit cate 3-4 clatitute o data. Pentru a le forma am folosit cate 1/3 polonic de compozitie, pe care am turnat-o incet in tigaie. Am format cu dosul polonicului cercuri de aproximativ 5-6 cm diametru. Cand clatituta se umple de bule la suprafata, atunci este gata de intors. Se mai lasa sa se rumeneasca si pe partea cealalta, apoi se acoate cu o paleta pe un platouas.


    Se pot servi fierbinti cu gem, nutella, etc, sau reci cu frisca, asa ca noi :D. Dupa ce au fost gata toate pancakes-urile le-am lasat la racorit si am batut frisca. Am ornat tenculetele de clatite cu frisca si fructe de padure si am servit cu foarte mare placere :D.



      Sunt foarte fine si putin acrisoare, iar in combinatie cu frisca sunt si mai bune :). Este a doua mea incercare de pancakes, dupa prima am zis ca e musai sa le fac saptamanal, insa am avut o lista lunga de prajiturele in asteptare :P, dar de acum sigur am sa le pregatesc mai des, m-au convins :).

Pofta Buna :)

sâmbătă, 23 iulie 2011

Claufoutis de cacao cu visine in forme de briose



       Ultimile visine gasite in piata anul acesta le-am pus la congelator pentru viitoarele mele pofte, dar o parte din ele (aproximativ o cana) le-am folosit la aceste prajiturele moi si revigorante :). Daca nu ati apucat sa va faceti provizii de visine puteti sa le inlocuiti cu fructe de padure, capsuni, etc.

       Ingrediente :
  • 2 cani faina
  • 400 ml iaurt
  • 2-3 linguri cacao
  • 3 oua
  • 1/4 plic praf de copt
  • un praf de sare
  • un plic zahar vanilat
  • 4 linguri zahar
  • 1 cana visine fara samburi
  • fulgi de cocos (pentru decor)
  • toping de caramel (optional)
      Intr-un bol amestecam faina, sarea, praful de copt si cacaoa. Intr-un alt bol mai mare (in care va trebui sa incapa toate ingredientele)  batem oualele impreuna cu zaharul si zaharul vanilat, peste care adaugam iautul si amestecam in continuare. Adaugam si faina pregatita la inceput pe care o incorporam treptat in amestecul de oua-iaurt. Aluatul obtinut il lasam pentru 30 de minute la rece.
     Intre timp incingem cuptorul la foc mediu si ungem o tava de briose, cu unt si o pudram cu faina (se poate folosi si o tava de tarte). Presaram uniform visine in fiecare forma (sa fie cate 2-3 visine in fiecare), peste care punem 3-4 linguri de aluat.


      Presaram fulgi de cocos si dam la cuptor pentru 20-25 de minute. In final vom avea prajiturele cu textura claufoutis, cu visine revigorante si aroma de cacao.



       Am presarat toping de caramel  si le-am servit imediat, desi sunt mai bune reci, dar daca pofta era mare...


      Abea ce le-am scos din cuptor si nici bine nu am executat cateva poze ca am si gasit un soricel furacios prin preajma...





        Acum privind la poze, cred ca am sa intru in rezerva de visine din congelator si mai fac o tura de claufoutis din astea :)).


Pofta buna :)

joi, 21 iulie 2011

Panna cotta de iaurt cu fructe de padure


       E vara, e soare (desi de ieri ploua) si m-am gandit ca ar fi potrivit sa postez si eu o reteta de sezon, sa mai particip la Provocarea "Dulce Romanie" a lunii iulie, alea, alea, stiti voi :P. Reteta de fata o dedic iubitorilor de iaurt si deserturi fine, o recomand pentru ingredientele putine, pentru usurinta prepararii, pentru ca merge excelent cand caldurile nu ne dau pace, dar cel mai important pentru ca nu necesita cuptor, asa ca voilà : Panna cotta :)

      Ingrediente :  
  • 500 ml smantana
  • 50 g zahar
  • 3 g gelatina
  • 100 g iaurt
  • 2 cesti fructe de padure
  • 2 linguri zahar pudra vanilat  
       
        Intr-o cratita medie amestecam smantana cu 40 g zahar, punem pe foc mediu si amestecam pana se dizolva zaharul si lasam pana incepe sa fiarba. Separat dizolvam gelatina in 2 linguri de apa rece. Dupa ce crema a fiert, luam de pe foc si incorporam gelatina moale. Turnam intr-un bol curat si lasam sa se raceasca pana la temperatura camerei, cand adaugam iaurtul si amestecam. Turnam in pahare pe care le bagam la frigider pentru o ora.


       Intre timp punem fructele de padure intr-un bol peste care presaram restul de zahar si zaharul pudra. Le lasam asa 20 de minute.


      Dupa ce s-au scurs cele 20 de minute, turnam fructele de padure impreuna cu siropul lasat intr-un blender si le mixam pana la omogenizare. Le adaugam in partea de sus a paharelor cu crema de iaurt, mai presaram cateva fructe, asa ca decor si panna cotta noastra e gata pentru a fi servita :).




 Pofta buna !

miercuri, 20 iulie 2011

Iahnie de fasole



       Stiu ca e caldura de pe lume si ca nu e cea mai potrivita reteta pe asemenea vreme, dar martusiresc ca seara cand se lasa racoarea mi-e asa o pofta de fasolica... In general sunt o mare consumatoare de fasole desi o prepar cam rar din motiv ca mereu uit sa o pun de cu seara in apa rece, iar fasole la conserva nu prea folosesc. Uite ca acum nu am mai uitat (ma mir...) si am pus fasolea cu o zi inainte la inmuiat :). Am mai rumenit si cateva bucatele de porc, am tras catraveciorii langa si am servit, asa pe inserate, cu o pofta de om nemancat de o zi (caldura e de vina...), cu paine proaspata (desi ar fi mers o mamaliguta).
     Ingrediente :
  • 300 g fasole uscata sau din conseva (eu am folosit cu bobul mare)
  • 1 ceapa
  • o ceasca bulion (150 ml)
  • 1 lingura faina
  • 1 lingurita cimbru
  • 1 lingurita boia dulce
  • 2 linguri ulei
  • patrunjel proaspat
  • sare, piper
      Optional :
  • 300 g muschiulet de porc (sau ciolan afumat, carnaciori, etc)
  • catraveciori in otet sau murati (ori conopida, gogosari, etc)
      Daca folositi fasole uscata urmati primul pas de aici , daca folositi fasole din conserva puteti trece direct la treaba.  
      Ceapa se toaca marunt. Se incinge intr-o oala (sau ceaun) cele doua linguri de ulei in care se caleste ceapa. Se adauga fasolea, se amesteca si se mai lasa asa un minutel. Apoi se adauga apa calduta cat sa acopere fasolea. Se lasa sa fiarba pe foc mediu.Daca folositi ciolan afumat e bine sa il puneti la fiert impreuna cu fasolea.
      Intre timp se amesteca faina cu bulionul si cu un polonic din zeama de la fasole si  se toarna peste aceasta dupa ce incepe sa fiarba. Se lasa focul la mic si se mai amesteca din cand in cand.
      Se adauga cimbrul, boiaua, sare si piper dupa gust. Patrunjelul se toaca marunt si se adauga in iahnie imediat dupa ce aceasta este gata (atunci cand zeama are consistenta dorita, asemenea unui sos).



      Noi am servit cu muschiulet de porc, taiat in feliute de 1-2 cm grosime, pudrat cu sare si piper, perpelit in putin ulei incins si stropit cu vin demisec; si cu catraveciori in otet (in mintea mea, iahnie de fasole + castraveciori in otet = love forever)... cu nostalgia zilelor de iarna langa teava fierbinte a caloriferului, cu vin fiert cu scotisoara si boabe de piper in mana dreapta si carnaciori picanti cu paine pufoasa si aburinda in mana stanga...




      Eu va doresc pofta buna si continui sa visez la zilele de iarna in care dardai de frig si ma gandesc ca totusi vara e mai suportabila ca iarna, dar nu e... nu in iulie...







marți, 19 iulie 2011

"Sunt prajitura delicioasa, caut denumire pe masura."


      Am o problema. De curand, intr-o zi cand caldura nu ma storcea de puteri si coerenta asa cum face de cateva zile extrem de lungi, m-a apucat un chef nebun sa pregatesc o prajitura si m-am lasat dusa de val... A iesit ce se vede in imagine :). Am fotografiat ciudatenia, am servit-o impreuna cu Pofticiosul si ne-a placut tare mult. Apoi am hotarat sa o postez pe blog, zis si facut, dar cand sa ii scriu denumirea m-am blocat. Asa ca va rog sa ma lamuriti si pe mine cam cum credeti ca ar trebui sa se numeasca prajiturica  aceasta. Dar mai intai sa va zic cum am pregatit-o :

      Ingrediente :
  • 4 oua
  • 500 ml lapte
  • 50 g amidon
  • 2-3 linguri cacao
  • 10 linguri zahar
  • un praf de sare
     Decor :
  • cirese
  • 50 g ciocolata alba
       Am inceput prin a separa oualele. Albusurile le-am batut spuma tare cu un praf de sare, apoi am adaugat pe rand 4 linguri de zahar si am continuand sa bat albusurile pana ce spuma a devenit suficient de densa incat sa nu se dezlipeasca atunci cand am intors bolul invers.


     Pe o tava intinsa am asezat o foaie de copt pe care am desenat 9 cercuri cu diametrul de 6 cm. Am pus albusurile intr-un sprit si am format cupe dupa cum se observa in poza :

     Pe mijlocul cercurilor desenate am format un disc incepand cu un cerc pe care l-am umplut. Apoi am "construit" peretii cupei. Am facut un strat inalt de 2 cm peste care am mai "zidit" unul tot la fel de inalt. In final cupa arata cam asa :


       Am bagat tava in cuptorul incins la foc minim. Cupele mele bezelite au fost gata in aproximativ 35-40 de minute. As fi dorit sa iasa albe la culoare, dar cuptorul meu nu coopereaza cand e vb de bezele si bineinteles ca mi le-a caramelizat ca de fiecare data :P.


       Intre timp am pregatit crema. Galbenusurile le-am amestecat (intr-o craticioara care urmeaza sa stea pe foc) cu amidon, cacao si 3 linguri de lapte. Restul de lapte l-am pus la fiert, iar cand a inceput sa apara bule la suprafata am inchis focul si l-am turnat in fir subtire peste galbenusuri, amestecand continuu. Am pus amestecul la foc mic si am amestecat in el pana s-a legat crema. Am dat deoparte crema la racorit pana acesta a ajuns la temperatura camerei, apoi am lasat-o in frigider (acoperita cu folie alimentara) pana s-au racorit si bezelele mele in forma de cupa :). Dupa ce crema a fost rece si bezelele racorite am inceput sa umplu cupele cu crema de cacao.


      Ciocolata alba am topit-o pe baie de aburi cu 1 lingura de apa rece. Am glazurat ciresele si le-am asezat cate 2-3 pe fiecare prajiturica.


        Si acesta a fost desertul nostru pentru doua zile, pe care nu stim cum sa-l numim, dar marturisesc ca tare bun a fost. Abea astept sa treaca caldurile sa il pot face din nou, dar sper sa ma ajutati sa ii gasesc un nume, altfel iarasi nu am sa stiu ce mananc :)).


     E minunata dupa ce a stat la frigider, rece, cremoasa si fina, doar e nevoie de curaj pentru a porni cuptorul. Ciresele pot fi inlocuite cu alte fructe : zmeura, capsuni sau orice preferati.  

     Va doresc pofta buna si o vara cat mai racoroasa :).





vineri, 15 iulie 2011

Musuroi de cartita


     Am facut aceasta prajitura de nenumarate ori si cred ca mai sunt multi ca mine. Este unul din deserturile noastre preferate pe care il prepar cel mai des asa fara nici o ocazie, ...de pofta. Desi cred ca multi stiu sa il faca intr-un fel sau altul, m-am hotarat totusi sa ii postez reteta, asa cum obisnuiesc eu sa prepar acest desert, potrivit pentru o familie intreaga.
     Ingrediente :
Pentru blat :
  • 100 g unt
  • 3 linguri cacao
  • 6 linguri zahar
  • 2 oua
  • 1 lingura esenta de vanilie
  • 100 g faina
  • 1 lingurita praf de copt
 Pentru umplutura :
  • 3-4 banane mari
  • 3 galbenusuri
  • 400 g lapte
  • 5 linguri zahar
  • 1 plic zahar vanilat
  • 4 linguri amidon
  • fulgi de ciocolata

     Untul se topeste la foc mic apoi se toarna intr-un bol mare unde se va prepara aluatul pentru blat. Adaugam cacao si amestecam bine cu un tel in forma de para. Separat batem bine oualele impreuna cu zaharul si vanilia pana acestea devin spuma. Compozitia de oua se toarna incet peste untul cu cacao, amestecand mereu pana la omogenizare. Adaugam faina, amestecata cu praful de copt, putin cate putin in compozitie amestecand cu miscari largi de jos in sus.
    Incingem cuptorul la foc mic. Intr-o forma de pandispan cu diametrul de 26-28 de cm asezam hartie de copt, apoi ungem cu putin unt. Turnam aluatul in forma si dam la cuptor pentru circa 30 - 40 de minute. E gata cand trece testul scobitorii. Inchidem focul si mai lasam blatul in cuptorul cu usa intredeschisa inca 10 minute. Apoi scoatem blatul din cuptor si  din forma si il lasam la racorit pe un gratar. Cand temperatura blatului a scazut considerabil, il scobim cu ajutorul unei linguri,lasand marginile intregi si 1 cm grosime la mijloc. Restul de aluat il faramitam marunt.


      Galbenusurile le amestecam cu amidonul si 3 linguri lapte rece intr-o cratita. Restul de lapte il punem la foc impreuna cu zaharul si zaharul vanilat amestecand din cand in cand in el . Cand face bule la suprafata stingem focul si il turnam in fir subtire peste amestecul de galbenusuri amestecand mereu cu un tel. Dam cratita la foc mic si amestecam mereu pana crema se ingroasa (asa cum am mai povestit aici). Lasam crema la racorit pana ajunge la temperatura camerei, apoi o amestecam cu fulgii de ciocolata.
    Bananele le decojim si le taiem in doua pe lung, apoi pe latime si cu ele umplem scobitura din blat.


    Urmeaza crema pe care o turnam toata o data si apoi o finisam astfel incat sa iasa o movilita .



   Peste movilita de crema presaram firmiturile din restul de aluat astfel incat sa acoperim toata suprafata. Dam pentru cel putin 3 ore la frigider si apoi e numai buna de servit.


     Noi am servit acesta dulcegarie cu ultimile cirese proaspete din acest an si dupa ce ne-am lins bine farfuriile am mai luat cate o portie ca era prea buna ca sa ne putem abtine :)).


      Daca v-am facut curiosi (curioase) nu ramane decat sa incercati si voi sau sa imi faceti o vizita, dar repede ca mai e putin :P.
      Pofta buna !

joi, 14 iulie 2011

Budinca de vanilie cu zmeura


   Budinca de vanilie este un desert foarte apreciat de mine inca din copilarie pe langa crema de zahar ars, pe care mi-o facea mama in fiecare an de ziua mea, pentru ca stia ca era tortul perfect pentru mine. Zilele trecute am facut tortuletul acesta, pentru ziua fratelui meu Gabi, de la care mi-a ramas crema de vanilie exact cat pentru doua portii. Cu ocazia aceasta, am transformat crema de vanilie in budinca pe care am servit-o cu zmeura prospata alaturi de Pofticios, mare amator a tot ce inseamna desert cu vanilie :). Si daca tot face parte zmeura din categoria fructelor de padure, inscriu si reteta de fata la Provocarea "Dulce Romanie" a lunii iulie, gazduita de aceasta data, in "casuta" lui Flory, unde va invit sa mergeti si sa va hraniti ochii cu bucatele alese pregatite cu maiestrie si dragoste, special pentru voi. Eu am vizitat-o si am fost tare bucuroasa sa ii incant pe cei dragi cu retetele absolut delicioase, prezentate de Flory.
   Ce trebuie sa aveti pentru doua portii de budinca :
  • 200 ml lapte
  • 1 galbenus
  • 1 lingura amidon
  • 3 linguri zahar
  • 1 lingura esenta de vanilie
  • 50 g unt rece
  • 150 g zmeura
     Galbenusul se amesteca cu amidonul si 2 linguri de lapte rece intr-o cratita mica ce urmeaza a fi pusa la foc. Restul de lapte  se amesteca cu zaharul si esenta de vanilie si se pune la foc mediu pana incep sa apara bule la suprafata. Stingem focul, apoi turnam laptele fierbinte, incet peste galbenus amestecand cu un tel in forma de para. Dam crema la foc mic si amestecam pana se ajunge la consistenta unei maioneze. Lasam la racorit pana la temperatura camerei, acoperim cu o folie alimentara direct pe suprafata budincii si apoi dam la frigider.


     Cand s-a racit complet incorporam untul. Amestecam si zmeura in budinca si mai lasam la rece cel putin o ora. Se pot folosi forme speciale pentru budinca,iar in acest caz, turnam budinca in formele reci si umezite cu putina apa rece, apoi acoperim cu folie alimentara si lasam la frigider pana e suficient de tare sa poata fi rasturnata.
    Noi am servit fara o forma speciala, rece cu multa zmeura, intr-una din zilele astea toride si tare a mai fost buna :D.


 
Va doresc pofta buna zi o cat mai racoroasa !
     

marți, 12 iulie 2011

Penne cu mazare la cuptor


      Se spune ca a fost o data un print tare necajit ca peste tot unde a cautat nu a gasit o printesa pe placul lui. La fel de necajiti erau si parintii sai si oricat ar fi incercat slujitorii sa le faca viata mai frumoasa, nu reuseau sa le aduca zambetul pe buze...pana intr-o zi...
      Intr-o seara friguroasa, cand furtuna se stabili peste regat cu tunete si fulgere, batu la poarta palatului o fata pe care drumul lung, ploile si oboseala o faceau sa arate ca o cersetoare. Aceasta ceru gazduire. Regelui si reginei li se facura mila de ea si o primira, dar la o privire mai atenta acestia observara ca era o fata foarte frumoasa. Au descoperit apoi ca era de vita nobila... o printesa. Insa cel mai impresionat a fost printul... In acea seara i-au pregatit un pat regal cu 20 de saltele sub care regina lasase un bob de mazare. Dimineata printesa s-a arata obosita plina de vanatai si recunoscand ca nu a putut dormi toata noaptea, ceva a deranjat-o groaznic. Regina a stiut atunci ca e potrivita pentru fiul ei, pentru ca doar o printesa veritabila ar fi simtit bobul de mazare ca un ghimpe sub atatea saltele.
     Astfel si-a gasit printul perechea si toata intristarea a disparut, cat despre bobul de mazare, care a fost cauza fericirii tinerei perechi, sta si astazi in trezoreria palatului ca semn al fericirii si norocului.
     La noi bobul de mazare a aterizat direct intre suratele lui, care impreuna cu penne si sos de tomate au format pranzul nostru delicios. Aveti idee de ce ne-am simtit ca un print si o printesa servind pastele noastre cu mazare? Daca vreti sa va simtiti si voi la fel trebuie doar sa urmati cativa pasi usori. Rascoliti prin bucatarie si adunati urmatoarele ingrediente:
  • 300 g mazare (eu am folosit uscata, dar recomand congelata pentru un timp mai scurt de preparare)
  • 300 g penne (sau orice alte paste scurte)
  • 300 g pasta de rosii
  • 1 ceapa
  • 150 g cas
  • 2 oua
  • 300 g smantana
  • 3 catei usturoi
  • 4 linguri ulei de masline
  • ceapa de taiat (sau 2 fire ceapa verde)
  • sare, piper, oregano, boia dulce
     1. Daca folositi mazare uscata (asa ca mine) trebuie sa o lasati circa 2 ore in apa rece inainte de a o pune la fiert. Cu mazarea congelata e mai simplu se pune direct in apa cu sare la fiert. Punem si pastele la fiert tot in apa cu sare, urmand instructiunile de pe ambalaj. Dupa ce a fiert, scurgem mazarea. La fel procedam si cu pastele,  apoi le amestecam cu mazarea si 2 linguri de ulei de masline.
     2. Tocam ceapa (cea uscata) si usturoiul. Casul il dam pe razatoare. Incingem restul de ulei intr-o tigaie pe foc potrivit, apoi calim ceapa si usturoiul in el. Adaugam si casul, iar cand acesta s-a topit complet adugam sosul de rosii. Condimentam cu sare, piper, oregano si boia dupa gust. Mai lasam 5 minute la foc mic dupa ce incepe sa clocoteasca, apoi sosul este gata.
     3. Batem bine cele doua oua peste care adaugam smantana, putina sare si putin piper. Tocam ceapa de taiat (sau verde).
     4. Incingem cuptorul la foc potrivit. Intr-o tava rotunda (sau vas de yena) potrivita ca marime, unsa cu putin unt, nivelam mai mult de jumatate din cantitatea de penne cu mazare, peste care presaram sosul de rosii. Presaram, apoi, uniform restul din amestecul penne-mazare si acoperim cu smantana amestecata cu oua.


     5. Ornam cu ceapa de taiat (verde) si rondele de ardei rosu (optional). Dam la cuptor pana ce se rumeneste usor la suprafata, aproximativ 20-30 de minute. Scoatem tava o lasam sa se racoreasca.


      Apoi servim in stil regal pe farfurii intinse cu fire de usturoi sau orice alt decor preferati.


       Desi am avut ceva emotii, combinatia s-a dovedit a fi foarte gustoasa si pe placul tuturor celor de la masa (familia regala , bineinteles). Ce spuneti, nu vreti sa fiti print sau printesa pentru o zi?

luni, 11 iulie 2011

Lipii cu busuioc si chimen


      Stiati ca busuiocul...
... se cultiva de peste 5000 de ani si ca a fost descoperit in India
... tradus din grecescul basileus inseamna "rege"si din latinescul basilicus inseamna "dragon"
... este o sursa importanta de fier, calciu, vitamina A, vitamina B6, magneziu si potasiu
... este un pion de legatura intre medicina, gastronomie si traditie
... este unul din ingredientele Provocarii Dulce Romanie ale lunii iulie?   

     Majoritatea informatiilor le-am aflat de la prietenul nostru Google, dar faptul ca e unul din ingredientele Provocarii "Dulce Romanie" ale acestei luni alaturi de fructele de padure stiu de la inceputul lunii. Eu zic ca Flory a facut alegerea perfecta, asa ca ma alatur si eu provocarii cu aceste lipii. Acum cand canicula e in floare noua ne-a cam scazut pofta de mancare, insa lipiile au avut mare succes pentru ca am putut sa le inlocuim cu painea ori le-am servit ca o gustare cu pate de linte sau simple si au fost foarte gustoase in orice situatie. Plus ca nu avem nevoie de cuptor ca sa le preparam :).
     Ce avem nevoie (pentru 4 lipii):
  • 300 g faina
  • 1 lingurita bicarbonat de sodiu
  • 1 lingurita otet (de mere)
  • 50-100 ml apa calduta
  • 2 linguri ulei de masline
  • 1 lingurita sare
  • 1 lingurita chimen
  • 1 buchetel de bucuioc proaspat
  • cascaval ras (optional)
      Amestecam faina cu sarea, chimenul si busuiocul tocat marunt. Eu am folosit cam atat :


      Bicarbonatul de sodiu il stingem cu lingurita de otet si il turnam peste faina. Adaugam apa atat cat este necesar pentru a iesi un aluat compact si nelipicios. Framantam pana obtinem o bila de aluat, peste care turnam uleiul si continuam sa framantam pana se absoarbe complet si uleiul. Apoi il lasam la odihnit 15-20 de minute.
      Dupa timpul de odihna, in care am mai savurat o gurita de cafea, impartim aluatul in patru parti egale. Blatul de lucru il ungem cu putin ulei si intindem fiecare sfert de aluat pana obtinem o foaie de 2-3 mm grosime pe care o coacem in tigaia fara adaos de grasime la foc potrivit. Optional, se presara o priza de cascaval dupa ce am intors foaia.



     Astfel de lipii folosesc la fajitas, shaorma, pizza rapida, in loc de paine sau simple taiate in sferturi vizionand un film bun.


      Gata,eu am plecat sa mai fac o tura de lipii ca prea mi s-a facut pofta. O dupa-amiaza racoroasa va doresc tuturor :).

duminică, 10 iulie 2011

Un tort mic pentru o zi speciala


      E 10 iulie si asta inseamna ca avem un sarbatorit in familie :). Cu aceasta ocazie am pregatit un tort micut pentru dragul meu frate Gabi, cel mai mic dintre cei trei frati mai mari, care anul acesta a primit in avans cu zece zile un cadou extrem de pretios, un pui de om pe nume Annabelle :X. Iar eu, ca o surioara mai mica si matusa mandra ce sunt, incerc umil sa particip la acesta bucurie, de la distanta ce-i drept, cu un tortulet colorat, fin si delicios (cum altfel ?), cu urari frumoase in gand si mult dor in suflet.
     Recunosc ca am avut ceva batai de cap incercand sa concep acest deliciu iar de vina este dragul meu cuptor a carui secrete nu am reusit inca sa i le descopar in totalitate, dar amanuntim mai pe urma , acum sa va dau listuta de necesitati:
  • 4 oua
  • 300 ml lapte
  • 10 linguri zahar
  • 1 lingurita ness
  • 200 ml frisca lichida
  • un praf de sare
  • 2 linguri amidon
  • 1 lingura esenta de vanilie
  • zmeura si frunze de lamaita pentru decor
     Am inceput separand galbenusurile de albusuri ale celor 4 oua. Albusurile le-am batut spuma tare cu un praf de sare, apoi am continuat mixand albusurile adaugand cate o lingura de zahar (in total 4). Cand spuma de albusuri a devenit lucioasa si tare iar zaharul s-a dizolvat in intregime atunci am luat o pauza si am incins cuptorul la cea mai mica treapta a sa (care totusi mi-a caramelizat bezeaua...).


       Pe tava intinsa am asezat frumos o foaie de copt si am format trei discuri aproximativ egale (cu diametru de 10-12 cm) din bezea.


      Care discuri le-am bagat in cuptor pregatita sa astept mult si bine pana ce vor fi gata (aproximativ 1 ora-1 ora si jumatate). Intre timp mai aveam multe de facut asa ca m-am apucat de preparat crema. Din cantitatea de lapte am pus deoparte 3 linguri, iar restul l-am pus pe foc mediu impreuna cu restul de zahar (6 linguri) si am amestecat din cand in cand pentru a ajuta la dizolvarea zaharului. Galbenusurile le-am amestecat bine cu amidonul si esenta de vanilie (fericitii sau fericitele care detin baton de vanilie sunt rugati sa apeleze la jumatate din el si sa inlocuiasca esenta de vanilie cu semintele acestui, multumesc) intr-o craticioara, pana s-a omogenizeaza apoi am adaugat cele trei linguri de lapte pus deoparte la inceput (ideea e ca trebuie sa fie rece) si am amestecat . Laptele l-am dat deoparte de pe foc cand a inceput sa faca bule mici la suprafata si l-am turnat in fir subtire peste galbenusuri, dar sa va explic mai exact: cu mana stanga turnam laptele incet-incetisor, iar cu dreapta amestecam de zor in galbenusuri (cu telul in forma de para), dar exista si varianta taman invers pentru stangaci, la alegere :). Dupa acesta operatiune, am pus craticiora pe foc foarte mic si am amestecat in continuu (cu ochii beliti la Travel & Living, of corse) pana crema s-a legat ca o maioneza, apoi am mutat-o intr-un bol si i-am aplicat o folie alimentara direct pe moaca. Cand crema a ajuns la temperatura camerei ( de fapt a bucatariei , aproximativ 40 de grade), am mutat-o in frigider.


       Intre timp, bineinteles ca m-am umplut de nervi ca discurile mele de bezea, in loc sa iasa albe ca laptele s-au innegrit precum caramelul, dar in final a contrastat frumos cand am ansamblat tortul :). 
       Frisca am batut-o impreuna cu nessul apoi am mutat-o intr-un sprit folosind aceasta metoda. Cand crema a fost destul de rece (dupa timpul petrecut in frigider, crema s-a mai intarit), discurile de bezea cumva gata si eu cu ceva nervi in minus m-am apucat de montat tortul: prima foaie de bezea + un strat consistent de frisca + a doua foaie de bezea + un strat generos de crema + a treia foaie de bezea + decor din frisca (multa), zmeura si frunzulite de lamaita.


       Fara alte artificii inutile tortuletul lui Gabi a fost gata, in primul rand pentru pozat si apoi pentru degustat (dupa 3 ore de tremurat in frigider).



       Nu va mai povestesc acum contrastul de arome si finetea fiecarei imbucaturi, va zic doar ca e prea bun sa nu fie incercat. 
       Gabi, promit sa il reproduc cu prima ocazie cand ne vedem ca sa te conving ca am sarbatorit dulce si fin de ziua ta  in rest trei vorbe doresc sa iti mai zic :
La multi ani !




Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...