Snitele cu si fara susan :)

     Din lipsa de idei si timp, mi-am facut curaj si m-am apucat de snitelit. Avand in vedere ca tentativele mele precedente de a transforma un piept frumos de pui in snitele pufoase si gustoase au fost cam dezastruoase, mi-am zis ca de data asta "to be or not to be", ori imi ies asa cum imi plac mie ori nu mai incerc in veci. Apoi m-a apucat teama ca n-am sa mananc niciodata snitele facute de mine si m-am documentat mai de pe bookmark-urile mele , mai de prin teancul de carti si reviste de bucate, mai de pe la mame si mi-am facut eu asa o idee cam cum sa procedez.

     In primul rand am taiat  pieptul fasii pe care le-am batut frumusel pana s-au subtiat suficient cat sa nu se destrame, apoi le-am intins pe o farfurie plata si le-am pudrat cu sare si piper.
     Separat am batut spuma 4 oua peste care am adaugat 6 linguri cu varf de faina, sare si piper, si am amestecat bine, bine, cu telul, apoi am adaugat the magic secret 4 linguri de bere blonda pentru pufosenie. In alt bol am pus 100 gr de susan (mi-am inchipuit ca e suficient pentru un piept marisor, dar m-am inselat, astfel ca o jumatate din snitele au fost cu susan si cealalta jumatate fara...:P). Intr-o tigaie am incins o cantitate grozava de ulei (adica mult tare) si am procedat in felul urmator: fasia de carnita am dat-o prin compozitia de oua-faina-magic secret, apoi prin susan, apoi repede in baia de ulei incins. Astfel procedand, mi-au iesit si mie pentru prima oara snitelele, spre marea mea liniste sufleteasca, desi bucataria arata ca dupa razboi...am rezolvat-o si pe asta cu o laveta si am incropit rapid un piure de cartofi .
     Am servit snitelele traditional alaturi de piure presarat cu patrunjel si salata de sezon cu ceapa verde, ridichi si marar. Fiecare portie continea un snitel cu susan si unul fara :)).